Dupa meciul sogoritelor, care nu are inca o castigatoare clara, Lorenna, gherleanca de-a noastra, incerca sa dea o noua lovitura de imagine, cu un imn pentru toate pitipoancele din Romania.: Iubi, iubitel. I-auzi versurile:
Iubi, iubitel, Câţi bani ai în portofel? Scoate banii de la bancă, Să-ţi arăt că nu-s ţărancă...
E un pic mai greu cu materialismul dialectic, dar nu-i asa ca e asa?
Acu' mai bine de 20 de ani, cozile la paine, mezeluri, carne, oua, ulei si chiar la portocale, in sezonul rece, erau ceva banal. Dar anii au trecut, si cozile s-au mutat. Unde? La banca! Sa platim facturi, impozite, taxe si alte minunatii ale economiei capitaliste.
La o unitate bancara din oras, dupa ce trebuie sa stai la o coada care inainteaza cu viteza melcului turbat (or fi tot angajatele de pe vremea raposatului?), la temperaturi greu suportabile, cu telefoane mobile ale unor cucoane care iti fac cunostinta cu cele mai nasoale sunete de apel posibile si cu cei din spate impingandu-se in tine, noi, clientii, avem parte de un tratament special: vine o tanti si vîjjjjjjjjjj! vîjjjjjjjj! vîjjjjjjjj! cu un aspirator ultra-sonor printre mese, scaune si vizitatori. Era exact ce lipsea pentru atmosfera ideala, in care simti ca-ti vine sa explodezi ca petardele la zilele municipiului de anul trecut, ca anul asta a fost criza si nu au fost.
Cei de la banca au, totusi, o scuza, fiindca un panou ne avertizeaza ca isi doresc sa devina o banca de casă a romanilor, care sunt abordati direct si fara menajamente. Ati reusit, e suficient! In ritmul asta, maine-poimaine ne trezim ca spalati rufe la ghiseu, iar femeia de servici isi carpeste cipicii la intrare, dupa ce termina de prajit niste slanina la casierie.
Pai mie cand imi vin musafiri, ma pregatesc elegant dinainte: sterg praful pe muzica clasica, aspir pe rock (sa termin mai repede), ascund sosetele ajunse prin colturi nebanuite, pun pe masa lichiorul si fac exercitii scurte de dictie si actorie, pentru a expune cele mai recente bancuri, de regula cu putin succes. Si cand vin musafirii, ma amestec neobservat printre ei, prefacandu-ma ca sunt si eu oaspete.
O melodie frumoasa cu Ciprian Picovici, cu un videoclip realizat anul trecut la Gherla imagine: Cosmin Giurgiu - Phantom, Gabi Augustini - Av Media montaj: Cosmin Giurgiu - Phantom; producator: Florin Puica - Euromusic - Cluj
In plina luna mai, Mosul s-a decis ca e momentul sa-si puna capat zilelor si s-a spanzurat, tocmai pe o pensiune, altminteri simpatica, din oras. Dupa cinci luni de carat cadouri, urcusuri si coborasuri pe horn, mosul a zis ca nu mai poate! e prea cald! e prea mult! si a rezolvat problema: s-a sinucis. Si el, si colegul. Si la iarna cine mai vine?
In timp ce prin tarile asa-zis dezvoltate lumea se inghesuie la mall-uri de fiţe pentru o blana aleasa, iar altii fac calatorii pana in Grecia sau Turcia, unde cica blanurile-s ieftine, la Gherla vizonelul sta cuminte la indemana trecatorilor. Ne-am laudat in urma cu vreo juma' de an ca suntem cei mai tari din lume, avem elemente noi.
Va amintiti de povestile de dupa '90, cand aflam muti de uimire ca prin Germania isi lasă lumea la poartă ditamai televizoarele color bune si functionabile, fiindca nu le mai trebuiau?
Uite la noi acum stă blaniţa pe strada Victoriei, si nu aruncata oricum, ci aranjata frumos, la colectare selectiva!
Sergiu Biris, deja celebrul crocodil-sef-gherlean de la "Trilulilu.ro" (sursa noastra inestimabila de muzica si videoclipuri) si-a facut aparitia pe coperta revistei Biz din aprilie. La puful gol! Cica e pentru a doua oara, asa ca sa-i uram la mai multe!