În parcul Gherlei cu castani
Pe-o bancă rătăcesc suspine
Adie vântul cânt de dor
Din primăvara care vine...
O mierlă cântă înţelept
Un cânt suav de primăvară
Din rătăciri mereu te-aştept
Iubirea mea de-odinioară...
Îmi cântă mierla prea timid
Din muguri seva zemuieşte
Mă rătăcesc pe-alei arzând
De dorul care mă orbeşte...
Lăptuci se-ntind, covor discret
Pe-al primăverii haine verzi
Se-agită gândul printre spini
Ce mult aş vrea să mă visezi...
Al sevei glas aud strigând
Din muguri simfonii şi şoapte
Lumina cade din copaci
Strigând a dor, şi poate-a noapte...
Castanii cântul mi-l deşiră
Din gândul dus ce nu-l pot spune
Şoptind, copacii-mi amintesc
De vremuri vechi cu nopţi nebune...
Pe-alei doar umbre se-ntretaie
Un vânticel se-agită lin
M-afund cu dor de primăvară
Zâmbesc senin, şi-apoi suspin...
Sandu Catinean din Bontida
foto: Luigi Giurgiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu